(A) O calatorie motivationala


– Ce faci la ora asta, de ce esti treaz? imi zice prietena mea intrand somnoroasa in camera. 
– Uit caut destinatii pentru vacanta sau ma rog, e altceva. 
– La ora asta, e 4:00 dimineata?!!
– Pai am avut o viziune si am simtit ca trebuie sa fac asta acum. 
– Da’ bine ma Malcolm X nu stiam ca stau in pat cu asa un vizionar. Vreun inger ceva, nu te-a mai vizitat, recent?
– O sa razi, nu era un inger insa parea sa fi fost bunica sau ceva de genul care m-a vizitat. 
– De ce, n-avea whatsapp sau ce? pufneste ea in ras.
– Tu razi, dar pentru mine e foarte serios. M-am trezit foarte inspirat si simt nevoia sa fac asta si sa-mi gasesc inspiratia sa-mi termin cartea. Vii cu mine? 

– Tu chiar vorbesti serios? ma priveste ea cu atentie. 
– Da, chiar vorbesc serios, foarte serios, mai serios ca niciodata. 
– Si cand o sa pleci? 
– In doua zile. Ma duc la servici, sa rezolv cu concediul si apoi ma tirez. 
– Si unde mergi?
– Lisabona. Mi-am dorit mereu s-o vad si din ce am citit si am vazut despre ea, cred ca o sa gasesc acolo ce am nevoie. Caut acea inspiratie, acea farama de mine, nu stiu cum sa-ti explic…

Nu i-am mai explicat, fata desteapta, m-a inteles si iata-ma in „Lisboa”. Cautasem si culmea si gasisem, cea mai ieftina varianta de bilete de avion pe momondo.ro. 



 Odata ajuns acolo, parca mi s-a deschis al treilea ochi sau chakrele, nu stiu. Cert este ca m-am simtit instant altfel, am simtit ca sunt unde trebuie, nici nu stiu cum sa va explic. Eram fericit si pentru faptul ca aveam putin dar aveam destul. Adica aveam un rucsac, cu niste haine, o tableta mica si tastaura aferenta, aparatul foto si niste bani si cam atat.

Nici nu aveam nevoie de mai mult, era suficient. Astfel inarmat, am luat-o la pas prin oras. Nu stiam exact ce caut si nici unde ma duc. Am zis insa sa iau la picior principalele atractii daca tot sunt acolo. 


Am vizitat turnul Belem, monument UNESCO, ridicat undeva in anii 1.500. Este un monument interesant, dovada a priceperii stramosilor nostri comuni, ai oamenilor. Nu sunt neaparat un fan la globalizarii, cu toate astea, cred ca in 2017 ar trebui sa renuntam cumva sa mai fim asa teritoriali. Trebuie sa intelegem ca suntem oameni cu totii si ca oricum, niciodata oamenii n-au stat locului, la propiu si la figurat.

De asta iti poti da seama si daca de exemplu iti faci un test ADN. O sa afli in acest mod cam care este mostenirea ta genetica, de unde te tragi. Nu ca ar fi relevant ci ar fi doar o curiozitate. Gasiti detalii pe The DNA Journey.

Revenind la calatoria mea… am vizitat multe locuri interesante. Am vizitat de exemplu castelul St. Georges sau muzeul Gulbekian. Am mai vazut si alte muzee la fel de sau si mai interesante cum ar fi muzeul Berardo. Acesta este un muzeu cu intrare gratuita, un muzeu unde un milionar a fost foarte filantropic. Adica a strans sub un acoperis opere de arta de Andy Warhol, Picasso, Dali etc. A fost insa destul de generos sa le lase la dispozitia tuturor.

Am mai vizitat si alte muzee, sunt locuri foarte interesante dar nimic nu m-a dat mai pe spate ca Manastirea Jeronimos, unde este ingropat marele Vasco da Gama. A fost wow locul ala. Mi-a placut mult arhitectura, aerul locului dar si ideea ca acolo sunt ramasitele umane ale unui dintre cei mai mari oameni ai lumii, la propiu.


Nu stiu, mi s-a parut un loc mistic de arhitectura neo-gotica, eu asa as incadra-o. Este insa o manastire masiva, ce inspira respect si o anume stima. Nu stiu cum s-o denumesc dar este ceva foarte interesant. Cred ca masivitatea te face sa te simti mic si asta te face sa constientizezi pana la urma care e rolul tau pe lumea asta si ce reprezinti de fapt. 

Pentru mine a fost mai mult decat o calatorie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *