Interviu cu Mihai Vârtejaru – legător și owner la Arta Cărții

Posted by

Continuăm seria interviurilor și schimbăm complet domeniul. Dacă data trecută am vorbit despre „căutarea de comori”- vezi interviul cu băieții de la Detecție Metale, azi vorbim despre cărți.

Este vorba tot despre comori dar altfel de comori, poate mai valoroase decât celelalte căci o carte, mai ales o carte veche, transcende timpul. Este capsula timpului, informații prețioase pot ajunge la noi și peste secole.

Invitatul nostru de astăzi este domnul Mihai Vârtejaru, doctor de cărți (cum îmi place mie să-i spun) – și medic generalist și estetician. Căci dânsul le repară dar mai mult decât atât le și înfrumusețează și le îmbracă în haine noi și frumoase.

Dacă vreți să aflați mai multe despre el, cum a început găsești aici, în secțiunea Despre. Tot acolo găsești și celelalte interviuri acordate de el, pentru Hyperliteratura și Alle Deac. Îți recomand să începi cu ele ca să-ți faci o imagine completă.

Interviu cu Mihai Vârtejaru | Arta Cărții

Să zicem că eu mă apuc mâine de legătorie, ce mi-ați recomanda pentru început, cu ce ar trebui sa încep, ce carte sau ce canal de youtube (în afara materialelor dumneavoastră)?

Grea întrebare. Depinde cine întreabă și la ce nivel al cunoștințelor este. Un om care nu are niciun fel de experiență în nicio disciplină practică va avea mult de învățat înainte de a se apuca de asta. Trebuie să învețe să coasă, să lipească, să taie, să-și organizeze spațiul de lucru și să facă mici reparații pe obiectele personale până să facă acest lucru pe cărți. Din fericire, eu am avut astfel de pasiuni și înainte așa că nu mi-a fost greu, însă niciunui astfel de om nu îi va fi imposibil să învețe legătorie, doar mai greu.

Dacă lecția mea de cusut foi va începe cu îndemnul: Introduceți ața în ac, iar răspunsul său nu va fi Gata ci Cum fac asta?  Este destul de clar că lecția nu va continua fluid.

Lucrurile elementare trebuiesc învățate individual pe cât posibil. Un profesor bun de literatură trebuie să te învețe literatură la urma urmei, nu alfabetul.

Deasemenea, dacă persoana are aptitudini manuale bune, dar este limitat de cunoștințele lingvistice (nu știe nicio limbă înafară de română), îi va fi deasemenea, greu. Eu am încercat și încerc să umplu acest vid informațional cu postările mele scrise, ilustrate și filmate, pe cât mi-a permis timpul, însă nimeni nu face acest lucru, cel puțin nu deocamdată și cel puțin nu metodic.

Canale de youtube specializate pe legătorie sunt fie de amatori, care conțin multe greșeli, fie de profesioniști, precum Trevor Lloyd sau Harrington Bindery. Mie mi-au fost deosebit de utile materialele oferite de MHR de la Bookbinder s Chronicle, Peter Baumgartner și Cheslea Bindery, însă totul trebuie cuplat cu mult citit. Evident, nu în limba română.

Mergând pe această idee, ați avut sau ați fi interesat de un ucenic să spunem ca un internship?

De-a lungul timpului am pregătit aproximativ 20 de ucenici și ucenice. Majoritatea nu au urmat o carieră în acest domeniu, însă ici și colo au fost excepții, cel mai serios fiind Gabriel Panainte, care și-a făcut propria legătorie în Vaslui și evoluează pe zi ce trece.

Cum pe mine nu a dorit să mă învețe nimeni în mod constant și deplin, eu am decis că voi învăța pe oricine îmi trece pragul.

Sistemul de ucenicie sau internship este cel mai lucrativ: eu nu îmi permit să plătesc angajați, ei nu își permit să mă plătească pentru a face cursuri, așa că învață pe măsură ce execută.

Ce skill-uri ar trebui sa aibă un legător? Mă refer aici la partea de prelucrare, am văzut ca dumneavoastră prelucrați și metalul de exemplu pentru lucrările dumneavoastră.

Din păcate, eu nu mă pot da pe mine însumi drept etalon, pentru că nu toți au preocupările mele.

De formație sunt academic, deci înainte de a prelucra metalul pentru a face cheotori necesare unei cărți restaurate, trebuie întâi să studiez literatura de specialitate din domeniul restaurării și conservării, apoi pe cea de istoria stilurilor de legături din alte secole, apoi să generez o imagine comprehensivă a stilurilor de decorațiuni folosite, și abia apoi să mă apuc de lucrul efectiv.

Realizarea decorațiunilor din metal este cam 20% din muncă. Depinde de cât de specializat dorește să fie legătorul. Dacă dorește să fie legător comercial (cărți moderne legate în materiale sintetice) o stăpânire de bază a presiunii, temperaturii și cunoașterii materialelor vor fi de ajuns. Dacă dorește să fie legător de artă, cunoașterea tehnicilor tradiționale de lucrat cu piele naturală, cu cleiuri animale, cu foiță de aur și cu unelte de mână vor fi necesare, pe lângă primele. Dacă dorește să fie legător de lux, pe lângă toate acestea va trebui să adauge talentul la desen, design, cunoașterea stilurilor istorice, vopsit de piele manual, tehnici avansate de construcție a volumului și inginerie.

Și desigur, dacă dorește să facă și restaurare de carte veche, celor trei seturi de talente trebuie să li se adauge conștiința lucrului cu obiecte și materiale vechi, conservare, reconstituire, consolidare, integrare și înregistrarea minuțioasă a tuturor procedeelor pe care le face.

Ati găsit obiecte interesante sau ciudate în cărti? Nu știu, ceva uitat de un fost propietar, un semn de carte interesant, poate o notiță etc? (eu am găsit câte ceva uneori prin cărțile de anticariat)

Sigur. Dar nu atât ciudat cât surprizător în mod plăcut.

În cărțile religioase găsesc de obicei pomelnice, chitanțe sau rugăciuni. În cele personale am găsit vederi, fotografii, flori presate, toate fiind semne de carte improvizate.

Cea mai memorabilă a fost o invitație caligrafiată pentru un bal ținut de regele Carol I.

Altminteri, în cărțile vechi aduse la restaurat am găsit multe exoschelete de insecte care au trăit ceva vreme prin paginile cărții și s-au hrănit cu cleiul sau hârtia lor sau ace folosite la cusut și uitate înăuntru. Încă aștept să găsesc bani.

Lucrati singur sau împreuna cu altcineva, vă mai ajută cineva?

Singur. Este de obicei o meserie solitară. Atunci când am ucenici în atelier, de obicei lucrează la propriile lor proiecte, sau dacă sunt acțiuni menite să mă ajute pe mine, sunt cele care necesită mult timp, dar nu multă pricepere, însă care să îi învețe pe ei bazele.

 La nivelul țării noastre, există o comunitate cu privire la aceasta frumoasă activitate?

Între legătorii tineri sau de nouă generație, cei pe care i-am găsit deja lucrând, care s-au apucat odată cu mine sau pe care i-am pregătit sau influențat eu, există. Ne ajutăm reciproc, ne recomandăm reciproc și învățăm unii de la alții.

În vechea generație există animozități și concurențe copilărești care fac colaborarea și dialogul imposibil. Am încercat să fac o astfel de rețea acum câțiva ani și m-am lovit din partea celor mai cu experiență fie de reticență generală, fie de refuzul de a colabora cu X sau Y, din rațiuni personale. Eu însă tind să colaborez cu toți, indifferent de nivel sau de generație.

Aveți în vedere un proiect, un film care să documenteze tot procesul de legare al cărții? Mă refer la un filmuleț care să prezinte procesul de legare de la cap la coada, dar prezentat în mod fast forward.

Nu. În primul rând, ilustrarea proceselor necesare legării cărților de care mă ocup acum este deocamdată sistată din lipsă de fonduri. Practic, plăteam pe cineva să filmeze pentru a face filmulețe gratuite. Economic vorbind este o nebunie. Atunci când voi avea eu echipamentul necesar voi relua.

În al doilea rând, un proces de legare a cărții nu există. Există nenumărate stiluri și metode, iar prezentarea unuia singur va atrage critici de la adepții celorlalte stiluri că ”nu așa se face”. Ar însemna să filmez cel puțin 20 de filme.

Și în al treilea rând, nu poți mulțumi pe nimeni: cei care vor vedea un filmuleț pe fast foreward cu tot procesul vor zbiera că n-au înțeles nimic  și că e prost făcut, că nu pot învăța nimic din el, iar cei care îl vor vedea întreg, o oră-două vor zbiera că e prea plictisitor. Trăim într-o lume în care orice  lucru oferit gratuit este criticat. Și de a face asta pe banii mei sincer, nu am timp.

Păstrând ideea, aveți de gând/v-ați gândit să scrieți o carte pe viitor pe formatul unui manual de legătorie, pentru pasionați? Am văzut într-un videoclip pe care l-ați postat pe youtube că spuneați că nu există așa ceva în limba română.

Și da și nu.  Mediul video este mult mai eficient pentru asta. Cum spun oricărui ucenic sau om interesat de legătorie care mă întreabă câte ceva, trebuie să vezi. Pentru a ilustra un process, îmi ia 60 de minute să scriu detaliat totul, 20 de minute să îi explic verbal același proces și 5 minute să i-l arăt pe viu sau filmat.

O singură carte nu există în proiect, ci mai multe: una ca introducere generală, una despre legătoria contemporană, alta despre legătoria tradițională, alta despre stilurile istorice și reconstituiri, încă una despre restaurare, și așa mai departe. Ceva care să acopere totul e utopic, ca o mâncare care să placă tuturor. Și să mai fie și sănătoasă.

Cum alegeți modelele de pe coperți? Ce vă inspiră? Aveți un catalog cu care lucrați sau ceva de acest gen sau cum procedați?

Aici intervine gustul artistic și cultura fiecăruia. În primul rând, suntem atenți la perioada din care face parte cartea. O lucrare modernă ar putea fi legată într-un stil anterior, însă este de un prost gust extrem să legăm o carte veche într-un stil modern.

Vocația academică m-a făcut să merg mai departe de modelele pe care le aveam la îndemână, așa că am început să studiez ornamentica fiecărei perioade și culturi. Cu puțin antrenament, poți identifica ce legătură este grecească sau olandeză sau italiană, cărui secol aparține sau chiar ce legător a făcut-o și între ce ani. E un studiu în care deocamdată nu s-a avântat nimeni de pe la noi.

În ceea ce privește cartea veche românească, am o pagină separată care studiază ornamentica, perioadele și atelierele care au produs legături frumoase, numită Ornamentica Legăturilor Vechi Românești.

Care este materialul preferat cu care vă place să lucrați?

Depinde la ce ne referim: dacă ne referim la pagini, hârtia veche este de neîntrecut. Hârtia modernă este făcută din celuloză, din lemn, se degradează repede, se îngălbenește și devine friabilă. Cea veche, făcută de obicei din in, cânepă sau bumbac, este de o rezistență uimitoare, își păstrează culoarea și noblețea multe sute de ani, îți dă o senzație incredibilă când o atingi, trecând cu buricele degetelor  peste fiecare adâncitură produsă de literă sau de gravură și simțind fibrele.

Hârtia modernă nu are așa ceva, e tipărită superficial. Ridicând la lumină o pagină de hârtie veche, manuală, nu greu găsim un desen misterios, o stemă, un chip, o literă sau un simbol, invizibil când pagina nu e cercetată, numit filigran. Fiecare moară de hârtie și fiecare producător avea marca lui și cunoscând aceste filigrane, putem data destul de precis o tipăritură sau un document.

În ceea ce privește coperta, pielea natural tăbăcită vegetal și vopsită de mine nu are comparație. E moale, suplă, elastică, elegantă, trebuie tratată cu grijă și respect, și atunci scoate la iveală o frumusețe pe care pielea tăbăcită cu crom și colorată în linie industrială nu o are. În ceea ce privește decorarea, foița de aur este incomparabilă. Aceeași grijă la detaliu, temperatură, presiune și timp poate da o capodoperă sau un dezastru.

Care sunt cele mai întalnite 3 greșeli/lucruri pe care nu le înteleg oamenii când e vorba de legătorie?

Prima ar fi faptul că nu fac îndosarieri, lucrări de diplomă, copii Xerox, plicuri, legări cu spiră, și altele similare. Au fost obișnuiți cu toate aceste servicii într-un singur loc, și fac confuzie. Este vina celor care au încercat să facă toate aceste lucruri deodată, de multe făcându-le pe toate la fel de prost și niciuna bine.

A doua neînțelegere ar fi că lucrarea de legătorie trebuie să fie egală sau mai mică în preț decât cartea în sine. Am avut deosebit de mulți clienți care veneau să repare câte o cărțulie și fiind făcută o diagnoză și stabilite costurile, erau scandalizați: Eu am dat 20 de lei pe ea, cum sa dau atât pe restauratre?  Ideea că a repara un lucru stricat costă mai mult decât altul nou este străină multor oameni.

Cea de-a treia neînțelegere este că legarea unei cărți nu este o necessitate. O altă minoritate de clienți sunt cei care îmi explică faptul că vor cărți legate în piele, dar au și chirie, și întreținere, și rate. Lucrul acesta mi se pare vecin cu imbecilitatea: eu nu merg la croitori de lux să le zic că ar trebui să-mi lucreze mai ieftin, îmi cumpăr ce haine îmi permit. Și nu merg la restaurant de lux cerând mâncare de lux, dar dacă se poate, să-mi facă o reducere, din nou, mânânc ce îmi permit.

Să vrei să deții obiecte de lux dar la prețuri de nimic se numește hoție.

Ce muzică ascultați?

Există o axiomă conform căreia cu cât un om se cantonează mai abitir într-un singur stil musical, cu atât are un intelect mai limitat. Încerc să nu mă limitez. Ascult, înafară de manele și pop, mai toate genurile. De la grime și rap underground la Tudor Gheorghe, de la rock simfonic sau melodic death metal la muzica perioadei interbelice de la noi.

Muzica bună transmite, indiferent de gen.

 Colecționati cărți sau alte obiecte?

Absolut. Am fascinația trecutului. Și la fel cum mă fascinează obiectele vechi păstrate de alții, încerc să păstrez obiecte curente care să se învecheasă frumos.

În copilărie am cochetat cu filatelia, ca mulți dealtfel, și cu numismatica. Încă am perioade de interes puternic față de numismatică, dar nu sunt consistente.

Colecționez cărți din câteva tematici preferate (legătorie și istoria cărții, științe oculte, șah, umor) și în general sunt un biblioman atroce, nu suport să văd sau să știu cărți aruncate. Ceea ce nu mă interesează din ceea ce strâng este bineînțeles, dăruit. Dar nu pot citi cărți care nu-mi aparțin. Am o bibliotecă personală de consum, una (destul de restrânsă) pe care mi-am legat-o singur și alta (mai extinsă) care așteaptă să fie legată.

De-a lungul timpului am mai colecționat etichete de vin și de bere, roci și cristale, brichete metalice, chei vechi, pachete de lame de ras, pachete de cărți de joc, jocuri tradiționale și unelte vechi, precum și o colecție sau două despre care nu pot vorbi din motive strict subiective. Însă pasiunea perenă este cartea.

Cum ar trebui protejată o carte, mai ales o carte veche? Aveți recomandări în acest sens?

În primul rând ar trebui iubită și apreciată. Nimeni care iubește o carte pentru conținutul ei și o apreciază pentru măiestria cu care a fost făcută nu o va răni.

În al doilea rând, nu o citi. Știu, pare paradoxal, dar cel mai crunt tratament în afară de ardere este citirea frecventă. Este destinul cărții să moară prin citire și să rămână în spiritul omului, și să rămână necitită, intactă, nedeschisă, dar  să nu-și fi împlinit menirea de a ne înnobila. Dacă este o carte veche rară, este imposibil să găsim traduceri, însă nimic nu ne va împiedica să luăm o psaltire sau un octoih sau un Cervantes modern, în locul celor vechi, pentru a le citi pur și simplu.

Cartea se ferește pe cât posibil de lumină, umiditate, fum de țigară și praf. Și desigur, de idioți. Cam astea ar fi condițiile ideale ale păstrării cărții.

 Unde vă pot găsi clienții dumneavoastră?

De obicei la atelier. Numărul meu este postat și pe blog, și pe site, și pe paginile de indexare, așa că nu este foarte greu să fiu găsit. În lumea de astăzi este necesară și diseminarea virtuală a informației, așa că nici Facebook-ul și nici Instagramul nu-mi sunt străine. Cu alte cuvinte, e greu mai degrabă să nu mă găsești pe o căutare Google.

Un cuvânt de încheiere, vă rog, o recomandare pentru cititorii noștri?

Citiți mult. Ce vă place. Nu obligați pe alții să placă ceea ce vă place vouă. Dacă aveți copii și nu citesc, nu-i obligați, lectura cu sila este la fel de eficientă ca iubirea cu forța.

Dacă aveți copii și voi nu citiți, nu vă mirați că vă urmează exemplul. Cumpărați și dăruiți cărți, hainele se uzează și se aruncă, în timp ce cartea doar prinde patină.

Și bineînțeles, nu vă plictisiți! Sau dacă Doamne ferește vă plictisiți, nu spuneți asta nimănui. Eu am o vorbă: numai proștii se plictisesc!


Pe Mihai Vârtejaru îl poți găsi aici, pe pagina de contact a blogului ai toate informațiile necesare.


Sursă imagini: http://artacartii.com.

2 comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *