Nu am fost un mare gamer niciodata, din cand in cand insa mi-a placut sa ma joc pe calculator. Chiar si acum, desi am 34 de ani, am avut momente cand ma mai jucam cate ceva. O data pe an de obicei ma joc cate ceva, timp de vreo doua, trei zile. Incolo, prefer sa fac altceva cu timpul meu, ceva mai productiv.
Recent insa, mi-am amintit de unul din jocurile care m-au speriat foarte tare. In copilarie/adolescenta cel putin nu eram genul sperios. Mi-au placut filmele horror, imi placea sa citesc articole ciudate, carti cu crime etc. Imi placeau thriller-ele si erau foarte ok. Nu prea ma speriam la ele.
Jocul de care vorbesc insa, mi-a pus capac.
Prin liceu am ras de un coleg de banca, care imi spunea ca s-a speriat la jocul asta. I-am explicat fara delicatete ca e prost. Cum sa te sperii la un joc video, mai ales cand ai 18-19 ani? Nu intelegeam.
Vreo doi ani mai tarziu am facut rost de calculator si implicit si de jocul respectiv.
Era noapte. Lumina in camera stinsa, stateam pe un scaun cu rotile la birou. Mana pe mouse si cealalta pe tastatura. Ochii in monitor, castile pe urechi.
Ma jucam Alien vs Predator, fiind mare fan al filmelor din franciza respectiva. Normal ca am vrut sa joc si jocul video.
Instalat si da-i bataie. Imi aduc aminte ca m-am jucat cu soldatul, pentru ca alien-ul sau predatorul nu stiam sa-i folosesc si n-aveam net atunci sa vad cum se face. Am trecut de vreo trei runde fara probleme, jocul era interesant si palpitant.
Pe la a 3-a runda, am intrat intr-un soi de laborator. Acolo nu era nici un alien, nimic. Am inaintat si se auzea doar un zgomot ciudat, un soi de zgomot ca de lacuste spatiale asa. Ok, m-am uitat stanga, dreapta, nimic. Am ignorat zgomotul si am inaintat in camera.
Brusc, zgomotul s-a intensificat, si ecranul s-a facut rosu parca. Cam asa s-a facut si fata mea si pulsul a crescut imediat la 160. De ce? Respectand filmul, in joc erau un soi de gandaci – Facehugger- (ce mai tarziu se transformau in alieni, dupa ce intrau in interiorul oamenilor prin gura si ii mancau de vii, din interior). Am cazut cu scaunul, am aprins lumina si m-am jurat ca nu ma mai joc niciodata acel joc.
Pana la urma l-am terminat totusi, dar pe lumina si cu sonorul dat la minim. N-am avut curaj sa-l mai joc pe noapte.
Scena de care zic mai jos, la 0:50.
sursa imagine: flickr.com