A.S Eram mic, caci altfel nu concep ideea de a ridica mana la parintii sau fratii tai, oricat de greu ti-ar fi sau oricum ar fi ei. Nu as face asta nici in legitima aparare, adica Doamne fereste, m-as apara daca ar fi cazul dar nu i-as lovi.
Nu am multe amintiri cu tata, a decedat prin ’95, cand eu aveam vreo 10 ani. Era un om bun dar ros cumva de o boala ascunsa si crancena, un cancer limfatic ce i-a afectat cam tot corpul. S-a dus dintre noi de timpuriu.
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ca nu vreau sa fie o povestire trista ci una amuzanta. Cum spuneam cu tata imi amintesc putine intamplari.
O data, a fost foarte dragut cu mine. Trebuia sa dormim dar eu nu aveam somn. L-am pandit si l-am lasat sa doarma si cand am crezut ca a adormit m-am fofilat din pat. Pac, pac, m-am dus pe balcon si nu faceam nimic. Dupa o vreme, mi-am dat seama ca tata nu dormise de fapt, caci venise dupa mine si pe tacute, imi inchisese usa la balcon. Fusesem asa absolvit de ce faceam eu ca nu m-am prins, neam. S-a bucurat de bucuria mea de copil.
Cu alta ocazie, a fost mai rau cu mine. Eu nu voiam sa mananc ce era de mancare, voiam sa mananc doar orez cu lapte si atunci m-a lasat sa mananc dar m-a facut sa ma simt prost. A tipat la mine ca sa-l mananc, sa-mi iasa din grija desi el ar fi trebuit sa-l manance, ca era bolnav de hepatita, sau asa stiam noi ca stia el.
Cu alte ocazii era insa un om bun si glumet si reprezenta tot universul meu.
Au mai fost inca vreo doua intamplari amuzante cu tata, una chiar foarte amuzanta.
Nu stiu in ce an era, stiu insa ca sora-mea era la scoala, clasa I-a sau a II-a, asta nu mai tin minte. Tata era acasa, mama la serviciu.
Era sfarsit de an scolar, tata trebuia sa o duca pe sora mea la scoala, la serbare. Zis si facut, m-a luat si pe mine si am dus. Sora-mea era imbracata in uniforma, cu tampenia aia de esarfa de pionier la gat si cu niste ciorapi din aia albi, pe tot piciorul.
Ok, o imbraca tata si pe mine si da-i drumul la scoala. Unul de-o mana, unul de-o mana plus niste flori parca si hai sa mergem. Toate bune si frumoase, ajungem in dreptul unei buturugi, pac! se impiedica sora-mea, cade in genunchi si isi freaca genunchiul drept, evident si ciorapul cu el.
Cand vede tata… i-a picat fata. N-a zis nimic saracul, ce sa faca, ne-am intors acasa sa-i dea alti ciorapi. Mie mi se parea amuzant dar imi era si mila de sora-mea, lui tata nu, sora-mea era un pic speriata, saraca, ca nu stia cum va reactiona tata.
Bun, ajungem acasa, o schimba pe sora-mea cu alti ciorapi, ii pune si un bandaj parca pe dedesubt si hai inapoi la scoala. Din fericire, taica-meu era un tip precaut si nu eram in intarziere, era decent ca timp.
Plecam iarasi la drum, logic, pe aceeasi strada, toate bune si frumoase. Mergem, mergem, ajungem la buturuga aia, din senin sora-mea se impiedica si cade fix in acelasi loc. A doua pereche de ciorapi rupta.
Tata, s-o ia razna nu alta de data asta. Mergem inapoi acasa, s-o schimbe pe sora-mea, din nou. O schimba, ii da ultima pereche de ciorapi, cel putin ultima pe care o avea curata si hai sa mergem.
Pentru ca asa cum ti-am zis, era un tip precaut, ce s-a gandit el, hai sa schimbam partea! Am mers pe acelasi drum, dar pe trotuarul opus de data asta. Aceasta masura nu a impiedicat-o insa deloc pe sora mea sa gaseasca o alta buturuga in care sa-si rupa ciorapii.
Disperat, tata a renuntat si pana la urma a mers asa la serbare, nu mai avea alta solutie. Unul in plus.
Ziceam insa de batut si ar trebui sa termin povestea, ca dupa aia zici ca-i click-bait. Intr-o seara eram pe acasa, mic – cred ca nici nu eram la scoala. Tata mi-a dat vreo doua la fund – nu cine stie ce – nu mai stiu pentru ce. Cert este ca mie mi s-a parut ca e cam degeaba si inca de atunci aveam o problema cu asta. Scuipa-ma daca ti-am gresit dar nu ma scuipa pe degeaba.
Ca atare, cele doua palme nu prea mi-au iesit la calcul. Am decis asadar sa ma razbun. Mama lucra cu niste andrele din alea prinse cu un fir de plastic intre ele… le-am luat, am ridicat mana si cu toata forta l-am plesnit pe tata peste gleznele goale cu care statea el in pat si se uita la televizor relaxat. Evident, proasta idee. A sarit ca ars din pat si de data asta m-a batut mai cu incredere cu celebra curea. Din ce imi amintesc insa, nici macar n-am plans. Eram ok cu consecintele, pentru ca era o actiune asumata. 🙂
sursa imagine: https://publicdomainvectors.org