Cum comunicau oamenii in trecut?

Acum vreo saptamana intrebam de cate retele de social media ai nevoie. Cand am scris la acel articol mi-a venit o idee, ma intrebam, cum comunicau oamenii in trecut?

Aici nu ma refer la o discutie directa, face to face, ca na, e clar. Comunicau ca acum, prin gesturi si pe care orala, cu probabil mai putine cuvinte si mai multe interjectii. Unii au ramas inca la acest tip de comunicare, inlocuiesc insa interjectiile cu injuraturi.

Eu ma refeream la un mod de semnalizare mai degraba. Sa presupunem ca aveam o tara, sa luam Dacia ca exemplu. Ok, avem o tara cu o anumita suprafata. Probabil aveau graniceri care sa fie pe faza cand cineva depaseste tarlaua.

Presupunem ca aveam si o invazie… cum faceau cei de la granita sa-i anunte pe ceilalti sa se mobilizeze? Da, putea sa mearga cineva calare dar exista riscul sa ajunga cam in acelasi timp cu atacatorii si era cam prea tarziu un pic.

Ca atare, oamenii foloseau alte metode de semnalizare a pericolului cum ar fi:

  • fumul – probabil cel mai simplu. Stiu ca in anumite culturi, cum ar fi cele amerindiene, existau de exexmplu pregatite ruguri si oameni care aveau sarcina sa le pazeasca. Stateau tot timpul langa ele si daca se intampla ceva, aprindeau rapid aceste focuri. La anumite distante erau pozitionate si alte ruguri si tot asa, se transmiteau semnalele din foc, in foc am putea spune.
  • sunetul – pe distante mai mici, erau folosite diverse dispozitive care faceau zgomote. Romanii au de exemplu buciumul, care se aude de la mare, mare, distanta. Desigur, erau stabilite anumite semnale, ca un soi de cod Morse. Anumite sunete sau secvente de sunete insemnau anumite lucruri, in functie de ce era de raportat.

Ca paranteza, la tara mai ales, sunetul se mai foloseste si astazi. Trasul clopotului la biserica inseamna diverse cum ar fi: chemarea la slujba, momente din timpul slujbei, decesul cuiva din comunitate dar si alte lucruri. Pe vremuri, se mai trageau si in caz de calamitate, razboaie, pe vreme de furtuna ca sa ajute oamenii sa se orienteze spre casa s.a.m.d. Nu erau practic doar niste obiecte bisericesti ci si niste obiecte ale comunitatii, un fel de far sonic.

O alta forma de semnalizare este una vizuala dar de data asta, vorbim de unele pe care trebuie sa le vedem la fata locului. Ca de exemplu, tot felul de inscriptii sau semne. Cum ar fi totemurile aztece, care semnalizau locul in care intri intr-un anumit teritoriu.

La mine la tara (prin Subcarpatii Buzaului) oamenii stiu rozoarele prin anumite pietre ingropate in pamant. Cand s-au facut masuratori si s-au impartit terenurile au ingropat pietre in locurile de hotar. Ca atare, stii ca terenul tau se termina acolo unde este de exemplu piatra ingropata.

Probabil de aici a ramas si vorba de piatra de hotar.

Mare parte din aceste forme de semnalizare au ramas si astazi, au evoluat doar ca forma. Avem de exemplu alarme in fiecare oras care sa anunte forte majore – le stiti cu totii, avem borne kilometrice, avem panouri care ne arata cand intram intr-un oras etc.

Din fericire, mai avem totusi si sistem gen RO-ALERTcare ne anunta in caz de urgenta.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *