Scriu acest articol cu lacrimi in ochi… dar lacrimi de bucurie. 🙂 A venit momentul sa-mi iau la revedere si sa ma tirez de pe aceasta platforma. Nu zic, si-a facut treaba, dar nu e nimic mai smecher ca domeniul propiu.
Ca atare, o sa ma mut, si cine nu m-a citit aici, poate sa nu ma citeasca in continuare dincolo. Momentan nu zic unde ma mut, ca nu e gata totul si sa nu-mi fure vreun bulangiu ideile dar o sa fie un blog frumos (zic eu) pe domeniu propiu, unde desigur, va astept si pe voi.
O sa revin la momentul respectiv cu adresa pana atunci, hai sa ascultam piesa asta.
Sursa imagine: pexels.com