Publius Horatius Cocles ai invatat despre la scoala, nu? Nici eu. Dar n-ar fi fost rau. Am dat peste el intamplator, sincer nici n-am habar pe unde l-am gasit. Dar stiu o treaba, ca a fost o personalitate puternica, asemenea lui Gaius Mucius Scaevola.
Ce au in comun cei doi?
Devotamentul, simtul datoriei si un simt civil mult peste medie.
De ce a ramas Publius Horatius Cocles in istorie?
Pai, din acelasi motiv ca si cel numit mai sus dar un pic diferit. Este vorba despre acelasi razboi, cand domnul Lars Porsena (smecher nume), rege etrusc s-a gandit sa faca o vizita prin Roma. Cum nu-i frumos sa te duci cu mana goala si-a luat si armata cu el, planuind sa-si mareasca mosia.
Romanii insa s-au prins de schema si au luptat vitejeste.
In evidenta, a iesi Publius Horatius. Am uitat sa mentuinez, Cocles era o porecla care se traduce cumva prin Chiorul, pentru ca mai avea doar un ochi. Pe celalalt il facuse fara sa vrea cadou unui soldat intr-o mardeala. Nu e clar daca in asta sau inainte, mentiunile istorice sunt incerte.
In fine, dupa ce domnul Lars Porsena a cucerit rapid o garnizoara din afara Romei, se indrepta glorios spre podul ce ducea spre Roma. Horatius, impreuna cu o mana de oameni a ramas sa lupte, neinfricat. Cand si-a dat seama ca e nasol, le-a ordonat soldatilor s-o stearga si sa distruga si podul.
Abia dupa ce s-a asigurat ca podul e daramat si aia nu mai au pe unde trece, se spune ca s-a aruncat in apa si a inotat pana dincolo. Asta in ciuda faptului ca fusese ranit de mai multe ori, ba aparent s-a intors si cu doua sageti in fundulet.
Asta l-a oprit pe etrusc, a fost nevoit sa asedieze cetatea, dar pana la urma totul s-a incheiat cu pace intre cele doua parti.
Si uita asa a intrat domnul Publius Horatius Cocles in istorie, pentru istetimea sa, neinfricarea sa si destoinicia sa pe campul de lupta. S-a ales cu statui, picturi, cantece si tot tacamul.
Deh, erou dom’le, erou!
sursa imagine: https://en.wikipedia.org/