Imi plac oamenii destepti, imi plac oamenii spirituali, imi plac oamenii culti. Ma scot din minti insa cand oamenii cu calitatile acestea cad in capcane simple. Amice, uneori mai putin e mai mult, asa zic americanii.
Adica, la ce ma refer. Am eu niste rude eu le zic unchi, sunt de fapt veri ai mamei. Ambii au niste capatani fantastice in ciuda celor circa 60 de ani pe care ii numara fiecare dintre ei. Au toate calitatile de mai sus plus altele. Au insa si niste defecte, cam ca toti oamenii.
Unul dintre ele este ca exagereaza cu glumele. Ma refer la genul ala de glume care presupune despartirea cuvintelor in alte cuvinte si chestii de genul. Ceva aproximativ „far – furie” si dezvoltat de aici. Da, chestiile astea daca sunt facute cum trebuie pot fi amuzante. Insa cat sa fie amuzante, pana cand?
Daca exagerezi cu siguranta nu mai sunt amuzante! Dupa primele 15 glume de genul asta, zambetul se transforma in grimasa fortata si cheful de a mai rade a disparut deja de multa vreme. Mai mult de atat, devine enervanta intreaga intalnire si asta ramane inregistrata in memorie. De asta s-ar putea ca data viitoare sa nu mai am chef sa ne vedem, cu toata parerea de rau.
Apoi, da, e normal sa vorbesti despre tine, despre ce ti s-a intamplat tie in viata si chestii de genul. Dar nu vrei sa revii si in prezent un pic sau macar in viitor? Nu prea am chef sa ascult povestile din anii ’80 daca nu sunt amuzante.
Nu in ultimul rand, putem sari un pic peste detalii? Daca imi povestesti o chesti misto care implica un telefon fix de exemplu, nu te apuca sa-mi descrii schema electrica, componentele si asa mai departe daca nu au un rol in povestea ta. Stiu ca stii si esti destept dar daca prelungesti prea mult preludiul nu mai vine nici orgasmul.
Sursa imagine: pexels.com