In cazul acestui articol, nu e vorba de „credinta” in sensul spiritual. Deci nu vorbim de religie. „A crede” este folosit aici cu sensul de a avea incredere in tine si in produsul pe care il oferi, indiferent de ce se intampla. Sa crezi sau sa nu renunti? Cred ca sunt cumva sinonime in cazul de fata.
M-am gandit la asta de mai multe ori. Cam toate povestile de succes au din astea in spate. Oameni care nu au renuntat si au mers pana in panzele albe. Putem sa luam exempleme cunoscute, Bill Gates, Steve Jobs, Elon Musk etc. Dar sunt si multi altii si e important de stiut ca si altii au esuat inainte de a avea succes.
Articolul de fata apare ca urmare a unei carti. Este vorba despre cartea „Danseaza cu lupii”, scrisa de Michael Blake (o gasesti pe infrasunete.eu). Cartea este una de mare succes, scenariul sau a fost adaptat intr-un film, pentru care autorul a castigat Oscar-ul pentru scenariu, filmul a castigat Oscar-ul pentru cel mai bun film etc. A fost nominalizat de multe ori in anul respectiv si a si castigat 3-4 Oscar-uri. De asemenea, l-a pus cumva pe harta si pe Kevin Costner care a si castigat si el Oscar-ul pentru acest film, dar ca regizor.
Cum s-a ajuns aici?
Michael Blake, era un tanar jurnalist – sa rezumam asa. Voia sa intre in lumea filmelor, a reusit insa initial sa aiba doar un scenariu adaptat, cel pentru filmul Stacy’s Knights. Acesta a aparut in 1983 si il avea in prim-plan pe un Kevin Costner, nu prea cunoscut la acel moment. Era de altfel al 5-lea lui film si nu prea avusese hit-uri. Acel film insa a creionat un trio, o prietenie intre Blake, Costner si Jim Wilson, producator si regizor.
Blake incerca sa-l convinga pe Costner sa faca un film cu tema nativilor americani. Dar din lipsa de timp si prea multe scenarii etc. Costner l-a sfatuit sa scrie mai bine o carte, cel putin pentru inceput.
Asa a aparut cartea „Danseaza cu lupii” pe care Blake a scris-o in conditii mizerabile cumva. Nu avea niciun job, n-avea nici bani, traia pe la prieteni sau dormea prin masina. In halul ala se afla. A incercat sa publice cartea, care a fost respinsa de vreo 30 de publicatii si a reusit pana la urma in 1988. Dar n-a avut succesul scontat.
Kevin Costner, a reusit si el pana la urma sa citeasca cartea. Si imediat ce a citit-o, i-a vazut potentialul. Ca atare, n-a ezitat deloc sa investeaca 75.000 $ in pre-productie. Urma un drum lung si foarte „periculos”. Trio-ul mentionat mai sus, a avut o viziune clara. Filmul trebuia sa fie intr-un anume fel, care presupunea un film care tine cam 3 ore si cam o treime din film, ar fi trebuit sa fie in limba comanche, care trebuia asadar tradusa. De asemenea, NU voiau sa faca rabat de la costume, decoruri etc. Si-au dorit un produs autentic, care sa spuna o poveste autentica cumva.
Ei bine, explica-le tu asta domnilor de la Hollywood. Oameni care merg pe retete, pentru ca sunt acolo sa faca bani. Iar in anii ’90, cand a aparut filmul asta, un western de 3 ore era aproape de neconceput. Nimeni nu era interesat de asa ceva, pentru ca western-urile nu mai erau interesante pentru public si un film de 3 ore? Serios?
Mai adauga la asta o echipa de neexperimentati, niciunul dintre cei 3 neavand experienta/ increderea oamenilor pentru ca erau la inceput.
Totusi, asta inseamna sa nu renunti si sa crezi in produsul tau, cum spuneam la inceput. Refuzati de nenumarate ori, probleme cu bugetul de nenumarate ori (era nevoie cam de ~ 17 mil $) au tinut-o pe a lor. Au reusit sa faca rost de fonduri de la producatori straini, au fost nevoiti sa faca diverse deal-uri, dar filmul a mers inainte. Filmat in doar 5 luni, in special in zona South Dakota, au implicat si nativi americani. Spre deosebire de practicile mai vechi (am mai vazut eu filme in care se presupunea ca erau chinezi si erau albi toata ziua). Inca ceva ce a facut acesta un film cat se poate de autentic.
Daca ai vazut filmul, cred ca-ti amintesti ca mai real de atat, NU se poate. Asa iti imaginezi taberele indienilor si modul lor de viata.
Long story short, povestea e cu happy end. Au crezut in acest produs si au mers cu el pana la final, ca sa iasa ce si-au dorit. Indiferent de probleme, tot au mers inainte. Si a meritat din plin. Asa cum ziceam la inceput, filmul a fost un succes. A costat vreo 17 mil $ dar pe langa pleiada de premii castigate, si-a scos banii… fara numar. Incasarile la nivel global au fost de vreo 400 mil $. A devenit de asemenea un film cult, de referinta si care a resuscitat filmele western.
Dar totul a pornit de la idee si de la oameni care asa cum spuneau, au avut credinta. Credinta ca se poate, credinta ca produsul lor este bun si ca vor reusi.
Ma intreb oare cati dintre noi ar fi avut puterea sa continue in toate aceste conditii vitrege?
sursa imagine: impawards.com
Raspunsul pe care-l gasesc in cazul acesta e simplu: investeste in ceea ce crezi si incearca sa faci lucrul cel mai bun. Sau mai precis, fa-o bine! Daca inveti sa iti gestionezi eforturile si sa ramai pus pe treaba, e probabil sa ajungi la destinatia dorita. De asemenea, e important sa ai curajul sa iei riscuri si sa nu renunti. Daca ai incredere in tine si in ceea ce faci, poate ca sansele tale vor fi mai mari sa reusesti. Acesta arata o parte din motivul pentru care povestea lui Michael Blake a avut succes. El si ceilalti din trioul lui au reusit prin perseverenta sa-si vada ideea pana la capat, chiar si la nivelul filmului. Si asta e un fel de credinta in sine, care poate avea contur dintr-o mana de lucruri in care tu singur crezi.
Curajul, increderea in sine si „a crede” sunt motivele si factorii esentiali care contribuie la realizarea succesului. In legatura cu dansatul cu lupii, acesta poate fi o metafora pentru armarea cu curaj fata de posibilitatile si incercarile vietii. La fel ca si lupii, picaturile de ploaie si, poate cel mai important, soarele, vietile noastre adesea invata sa se adapteze la imprevizibilitatea vietii. Prin dansul cu lupii intelegem sa acceptam provocarile si sa gasim resurse spirituale si intelectuale, prin care sa le infruntam si sa ducem traseul vietii noastre pana la capat. Principiile spirituale si intelectuale) trebuie sa guverneze toate deciziile intr-o perioada mai intunecata sau mai luminoasa din viata noastra. Prin urmare, curajul, increderea in sine si credinta sunt elementele cheie care ne ajuta sa gasim adevarata spiritualitate si sa-i dam vietii sens.
E unul din cele mai mari exemple de umanitate, sacrificiu si incredere in ceva.