#strofa 2:
Un larg si gol salon vedeam prin draperii,
Iar la clavir o bruna despletita
Cînta purtînd o mantie cernita,
Si trist cînta, gemînd între faclii.
Aici observam inclinatia evidenta spre voyeurism al eroului nostru ce reiese din placerea acestuia de a se uita pe geamurile oamenilor. El se uita si vede o bruneta exhibitionista (o fi vorba despre Andreea Marin in vremurile bune?).
Aceasta era goala, nu avea pe ea decat o mantie ca a lui Zorro si “canta” la flautul pus la dispozitie cu generozitate de catre gaborul de mai devreme. Aceasta fusese prinsa depasind viteza regulamentara si acum isi platea amenda. Aceasta “canta” cu tristete pentru ca flautul era cam mare pentru ea si de acea gemea si pentru ca una dintre faclii era cam prea aproape de fundul ei si cadea ceara pe ea.
#strofa 3
Lugubru mars al lui Chopin
Îl repeta cu nebunie…
Si-n geam suna funebra melodie,
Iar vîntul fluiera ca tipatul de tren.
Ea incerca un procedeu varianta europeana modificata din Kamasutra denumita Chopin. Incepuse chiar sa-I placa de aceea punea suflet si pasiune in ceea ce facea si tot repeta… in sus… in jos… in sus… in jos….In acest timp in geam se putea observa reflexia a ceea ce facea ea acolo spre bucuria lui Ningea al nostru care in acelasi timp se oftica ca si-a ales gresit partea de gratii dupa care sa stea.
In acest timp Vantul, celalalt gabor, cu fluierul infipt adanc in gura isi exprima regretul ca, Clavirul nu mai termina odata ca sa-I vina randul mai repede pentru ca vroia sa o “amendeze” si el.
#strofa 4
Apoi, veni si-o blonda în salon…
Si-aproape goala prinse, adormita,
De pe clavir, o scripca înnegrita –
Si urmari, pierduta, marsul
monoton.
Treaba incepe sa promita. Ningea al nostru observa cu interes maxim cum in combinatie intra si o blonda, aproape goala doar cu o curea pe ea, un pic high de la niste tequila.
Blonda a ridicat de pe Clavir o bucata de stinghie cu care acesta fusese batut mai inainte de catre bruneta caci am uitat sa va spun, era sado-masochist si apoi urmari cu interes activitatea colegei ei de apartament (caci ea era incepatoare in treaba asta).
#strofa 5
Înalta, despletita, alba ca de var,
Mi se parea Ofelia nebuna…
Si lung gemea arcusu-acum pe struna
Îngrozitorul mars lugubru, funerar.
Ningea al nostru urmarea cu interes crescut (sau cu ce parte din interes mai putea vedea de burta) ce se intampla in incapere. El incepuse chiar sa aiba un inceput de fantezie: bruneta despletita credea el acum ca este Ofelia o bunaciune la vreo 50 de ani evident ofilita si zbarcita cu parul lung si nespalat. Pe deasupra nu era nici sanatoasa la cap. El urmareste cu uimire si maxim de excitare cum “arcusul clavirului” gemea acum pe strunga brunetei.A ceasta miscare de frecare scotea un sunet naspa datorita protezei d-soarei cu pricina. Apoi Ningea….
Cu regret o sa trebuiasca sa inchei aici caci poezia incepe sa degenereze,mare desfranata Bacovia asta. Avand in vedere ca acesta este un blog serios si nu unul de fantezii erotice iar acesta este un comentariu literar si nu o poveste marca Sandra Brown pun punct aici.”