De cate ori ti-ai zis asta? Pai da, o sa incep dar mai intai… Normal, tu vrei sa analizezi mai intai, sa inveti despre ce e vorba ca tie nu-ti place sa te arunci asa, cu capul inainte. Si dupa aia te apuci, o sa fie blana, o sa rupi, ca tu o sa fii super pregatit, nu ca amatorii astia de se apuca acum. Nu sunt pregatit inca, imi fac planul si dupa aia ma apuc! vreau sa fiul cel mai bun!
Suna cunoscut? Observi ca n-am facut nicio referire la vreun domeniu anume? Pentru ca ce am scris mai sus e precum e negru, merge la orice.
In cautarea perfectiunii ne loveste procrastinarea.
Drumul catre perfectiune este plin de gropile procrastinarii.
Eu am scris propozitiile de mai sus dar am zis sa pun ca si cum ar fi un citat, pare mai credibil.
Lasand insa glumele la o parte, asa cum mi-a zis o doamna psiholog la un moment dat (sa-i dea Dumnezeu toata sanatatea din lume) NU exista momentul perfect sau momentul potrivit. Exista momentul ACUM si momentul potrivit sau momentul perfect e ala in care se intampla un lucru.
Deci nu mai cauta si nu mai amana lucrurile pentru ca n-ai timp acum dar o sa ai peste 3 luni, n-ai bani acum dar o sa castigi mai mult in X timp si dupa aia, n-ai idee de cum se face ala dar o sa inveti etc. Toate astea se numesc: AMANARI. Si nu cauti perfectiunea de fapt ci doar te pacalesti. Iti pacalesti creierul da ma, stiu ca nu fac aia dar uite ce motiv am. Si cand o sa ma apuc… o sa rup!
Cam asta se intampla de fapt. Nu imi place sa dau exemple celebre (pentru ca povestile de succes sunt unice) dar exista totusi un element comun: aia sunt oameni care fac, nu care asteapta sa fie perfect. Pentru ca in momentul in care te apuci de un lucru si il faci, poti invata ceva din asta. In momentul in care doar te gandesti la asta (in cel mai bun caz pentru ca de obicei doar te gandesti ca o sa faci asta) ramai pe loc.
Deci pune mana si fa ce vrei sa faci si astazi, nu mai amana. Macar incepe sa-ti faci planul, sa-ti trasezi niste obiective, niste task-uri si un timeline.
As vrea sa dau un exemplu personal. Primul blog pe propriul domeniu l-am facut acum vreo 5-6 ani. Nu stiam mare lucru atunci, l-am facut, i-am dat drumul. Ulterior, primele 2-3 luni, am avut tendinta sa tot editez articolele publicate. Pentru ca pe masura ce invatam niste lucruri, imi dadeam seama ca puteau fi imbunatatite. Pana mi-am dat seama ca facand asta, bateam cumva pasul pe loc, pentru ca nu faceam nimic nou. Asa ca am zis fuck it, ce am scris ramane asa, pe masura ce invat insa evident, voi scrie mai bine. Deci progress.
Ia zi-mi, care-i scuza ta preferata sa nu faci lucrurile pe care visezi sa le faci?
sursa imagine: pixabay.com si sursa de inspiratie