Spatiul… ceva la care omenirea viseaza din greu, dintotdeauna. Este insa un mediu foarte periculos, unde oricand, se poate intampla orice.
Asta afla pe pielea lor doctorul Stone si astronautul Kovalsky. Impreuna cu Shariff, colegul lor, se afla in spatiu pentru a repara telescopul Hubble. Asa cum se intampla deseori, planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din spatiu si asa patesc si cei doi. Rusii se apuca sa-si distruga un satelit vechi si resturile ii bombardeaza si pe americani. Ca atare cei doi se cam trezesc pe undeva prin spatiu si incearca sa revina pe pamant.
Imi plac sf-urile si astea pare un film foarte bine cotat, cel putin pe anumite site-uri. Na, cand vezi si in distributie oameni gen Sandra Bullock sau George Clooney, crezi ca trebuie sa fie un film smecher.
Desi prestatia actorilor mi s-a parut una ok, nimic de zis, filmul nu m-a atras de nici o culoare. Nu stiu exact ce nu mi-a placut la el, cert este ca nu m-a emotionat deloc. Atat de mult, incat am si renuntat la el dupa cam jumatate.
Povestea in sine este boring sau poate nu a reusit sa-mi starneasca mie destul de multa emotie. Pe de alta parte, filmul este intoxicat cu vesnicele clisee americane: toti pentru unul si unul pentru toti, personajul care se sacrifica pentru ca celalalt sa traiasca, celalalt care si-ar da la randul sau viata pentru el, capacitatea de efort si luciditatea in conditii de stres, regasirea brusc, intr-un moment critic etc.
Ma opresc aici, desi clisee mai sunt, fara numar. Ma asteptam sa fie un film mai interesant, mai plin de dramatism. Desi nu pot sa spun ca este un film prost, este un film comun. Este genul de film muncitor, executat corect, care insa nu iese din tipar.
sursa imagine: impawards.com