Primul presedinte al Kenyei – Mzee Jomo Kenyatta

Istoria moderna sau lumea noastra, contemporana, e cumva plina de figuri occidentale. Si mai ales de faptele bune ale acestora, nu si de alea nasoale ca na, aparent istoria nu are doua fete. Dar tu ai nevoie sa vezi ambele fete ca sa poti trage o concluzie adecvata. N-ar fi rau totusi sa mai lasam occidentul si sa ne uitam si spre alte lumi. Lumi pe care aparent noi, europenii le-am „descoperit” si „civilizat”. De multe ori acest ultim cuvant inseamna de fapt „omorat si jefuit”.

Dar astazi ne axam pe pozitiv si vorbim asadar de parintele fondator al Kenyei, asa cum este ea organizata politic in ziua de astazi. Si acest om, s-a numit Mzee Jomo Kenyatta.

Primul presedinte al Kenyei – Mzee Jomo Kenyatta

Nu stiu daca e tocmai buna comparatia, dar Mzee a fost cumva pentru Kenya cam ce a fost Mandela pentru Africa de Sud. El s-a nascut in 1893 si a fost prim-ministru al Kenyei, urmand ca din 1963 pana in 1978 sa fie primul presedinte al tarii. Deci si-a asigurat locul in istorie cu treaba asta.

Si si-a mai asigurat locul in istorie si pentru ca a fost vazut ca un erou in tara sa. Asta deoarece el a fost cel care a scos tara de sub Imperiul Britanic, asigurandu-i asadar independenta. A fost de asemenea un sustinator al pan africanismului, un curent ce sustine unirea Africii sub acelasi scop. Ma rog, a nu se intelege gresit, ca nu e un curent extremist sau ceva de genul, ci o miscare mai degraba pentru pastrarea Africii si care pledeaza pentru o mostenire comuna dar si pentru un viitor comun.

Prin 1950, Jomo se regasea prin inchisori, unde a stat vreo 7 ani, executand munca silnica. Asta pentru ca s-a aflat in fruntea unei gherile (sa-i spunem asa) Mau Mau, o miscare de eliberare ce lupta contra britanicilor. Nu era o miscare pasnica insa ci era o grupare para militara, cred ca e corect sa-i spunem asa. Aceasta organizatie a fost interzisa de lege pana in 2003 cand a fost repusa in drepturi. Nu stiu daca mai exista si astazi, teoretic n-ar mai avea de ce.

Speculand slabiciunea britanica dupa al doilea razboi mondial, partidul lui Jomo a castigat alegerile si astfel a devenit el primul presedinte al Keniei. A obtinut independenta si a luptat mult pentru a elimina segregarea rasiala (spatiile doar pentru albi si chestii de genul) si pentru a aduce inapoi valorile Keniei. Sau pentru a crea o identitate nationala si culturala.

Cam ce se intampla si in Romania sau in alte tari dupa comunism, ocupatii etc. Dureaza pana natiunea respectiva isi regaseste vocea, isi redescopera originile.

Mzee Jomo Kenyatta a ramas in istorie si in inimile oamenilor prin toata munca sa. Pentru multi alti lideri africani, nu doar din Keny a fost un exemplu de urmat prin faptul ca a fost un lider adevarat. E si motivul pentru care scriu despre el. A fost un lider, a stiut pentru ce lupta si cam toata viata si-a dedicat-o acelui tel. Un tel nobil, de a-si vedea tara libera, nu de a-si umple buzunarele.

Cine stie, poate in curand vom avea si noi un astfel de lider pe care sa-l putem stima si respecta.

Daca vrei sa citesti mai multe despre el si sa vezi si poze, uite aici.