Cu siguranta te-ai intrebat cel putin o data, cum ar fi daca as putea calatori in timp? Sa am o masina care sa ma duca poate pe o alta planeta, poate intr-o alta era, peste 1000 de ani in viitor? Dar daca acea planeta este locuita, cum ar fi locuitorii, prietenosi sau nu?
Oamenii au fost mereu si vor fi cu siguranta in continuare fascinati de calatoriile in timp si spatiu. Tuturor ne-ar placea sa ne intoarcem in timp, fie sa reparam o chestie nasoala, sa salvam viata cuiva dar si poate pentru a „interactiona” cu cineva. Adica, sa-ti iei revansa pentru o faza ratata, baietii stiu despre ce vorbesc.
Pe asta se bazeaza si filmul de fata, Dr. Who and the Daleks, aparut in 1965. Bazat pe un serial de la BBC din acea perioada, a fost regizat de Gordon Flemyngs si a beneficiat de aparatia unor actori precum Peter Cushing, Roy Castle sau Jennie Linden.
#sinopsis Dr. Who and the Daleks
Dr. Who, este un geniu dar un geniu aiurit, specific oamenilor de talia sa. Sta in casa sa din Londra, cand primeste vizita lui Ian, prietenul nepoatei sale. Vrand cumva sa-l impresioneze pe acesta, ii arata cea mai noua inventie a sa, o masina timpului ascunsa intr-o cutie pentru politie. Nu ia in calcul ca acesta este un nataru 100%, spre ghinionul sau.
Si uite asa, Dr. Who impreuna cu nepoatele sale si Ian, se trezesc pe planeta Skaro unde exista un conflinct intre Thals si Daleks, rasele supreme pe acea planeta.
#ochiul critic
Povestea este una interesanta dar cam atat, nu prea e bine pusa in practica. Pe undeva, imi aduce aminte de Planeta Maimutelor, cumva mi se pare ca e relativ acelasi subiect.
Din pacate insa, in afara de poveste si decoruri care au fost cat de cat ok, restul a cam lasat de dorit. Efectele mi s-au parut oribile, Daleksii erau foarte ciudati, un soi de masini de spalat combinate cu niste cosuri de gunoi, nu mi s-au parut niciun moment amenintatori, mai degraba amuzanti. Acum inteleg ideea de a nu fi neaparat humanoizi dar parca nici chiar asa.
Iar ceilalti, Thalii, aratau ca niste Tariceni machiati, cred ca de acolo s-au si ales cu numele asta. Ma rog, nu aspectul lor m-a dezamagit ci filmul ca intreg.
De exemplu, am reusit foarte, foarte greu sa suport vocea foarte electronica a Daleksilor. Da, era logic sa fie o voce filtrata dar parca nici in halul ala.
sursa imagine: impawards.com